marţi, martie 13, 2012

Alex si fotografia

    In vara lui 2011, Alex a avut parte de o vacanta mai deosebita si destul de obositoare: a trecut prin Serbia, Croatia, Muntenegru si Bosnia - Hertegovina in 15 zile. Fara noi. Am fost foarte mandra de el.
    Sa se joace cu gadgeturile din casa este una din fascinatiile lui, asa ca atunci cand tatal lui i-a donat vechiul sau aparat digital de fotografiat (si prin vechi inteleg mai mult de 8 ani) a fost super-incantat. Este destul de greoi si primitiv, dar Alex il poarta peste tot si face fotografii si filmulete (cel mult 15 secunde, atata poate aparatul) pe unde nici nu gandesti.
    Avem discutii periodice despre incadrarea subiectului in fotografie, despre faptul ca trebuie sa stea nemiscat cand declanseaza, despre zoom (zoom-ul este o jucarie in sine). Discutiile sunt destul de simpliste (gen "ar trebui sa i se vada tot capul", "fotografia asta este neclara din cauza zoom-ului", "uita-te la imaginea de pe display cand fotografiezi", "nu mai freca zoom-ul inainte/inapoi aiurea", etc), el repeta robotel "da,da,da" si da inainte cu tupeu (vorba cantecului). Sunt de acord ca aceste concepte sunt destul de abstracte si greu de insusit la varsta lui, dar noi insistam pentru ca intr-un final se vor lipi de el.
    Din cele ~ 600 de fotografii pe care le-a facut in vacanta despre care vorbeam mai sus, cam un sfert sunt bine incadrate, clare si spun o poveste. Restul sunt miscate, neincadrate sau repetitii ale aceleiasi poze ("continuous shooting" este si el o jucarie in sine). Mi se pare un progres semnificativ si sunt foarte mandra de el. Mai jos este un colaj din fotografiile care m-au incantat pe mine cel mai mult.


vineri, martie 02, 2012

Ce ar trebui sa ne invatam copiii?

    Voi lasa deoparte lucruri de baza cum sunt sa mearga, sa vorbeasca, sa se hraneasca singur, sa se spele, sa-si sufle nasul, sa-si lege sireturile, sa dea buna ziua, sa mestece cu gura inchisa, s.a., si voi aborda lucruri de la nivelul urmator: Cum ii pregatim pe copiii nostrii (preadolescentii de azi) pentru viata de adult?
    Toti (parintii) ne plangem de calitatea scazuta a profesorilor din sistemul romanesc de invatamant, care nu sufera neaparat de lipsa cunostintelor (desi am vazut si astfel de cazuri) ci sufera mai mult de lipsa capacitatii de a transmite aceste informatii mai departe. Asa ca ma tot documentez pentru a raspunde la intrebarea "Cum asiguram un viitor implinit pentru copiii nostrii ?" 
    Leo Babauta este un fost jurnalist, care invata sa traiasca simplu si sa transmita si altora din experienta lui. Are tot felul de realizari admirabile pe care nu le voi enumera aici. Voi spune doar ca se exprima pe gustul meu: simplu, clar si concis.
    Articolul lui Leo Babauta, 9 Essential Skills Kids Should Learn, ofera cateva sfaturi pertinente pentru parintii preocupati de pregatirea copiilor lor, pe care le voi detalia in cele ce urmeaza. Pentru a avea succes in viata, si prin succes nu inteleg 3 case, 2 masini si concedii anuale in locuri exotice, ci echilibru interior, copiii nostrii ar trebui sa stie cum sa faca urmatoarele 9 lucruri (aparent) simple:

1. sa puna intrebari
    Aici ar trebui sa fie cel mai usor pentru ca ei pun intrebari in mod natural si pentru multi parinti intrebarile copiilor sunt surse inepuizabile de durere de cap. Intrebarile sunt singura modalitate de a invata ceva/orice, singura modalitate de a intelege ceva/orice. Dar nu orice fel de intrebari sunt folositoare si o intrebare formulata gresit te poate duce la rezultate gresite la fel de bine ca si lipsa intrebarii. Asa ca ar trebui sa-i invatam pe copiii nostrii sa puna intrebarile potrivite pentru a obtine raspunsurile necesare. Activitatea asta, de altfel, este o mare arta si la adulti. 

2. sa rezolve probleme
    Daca va mai amintiti din scoala primara toate problemele de matematica se rezolvau formuland intrebari si raspunzand la ele, in clasele mai mari (la orice materie de studiu) procesul era scurtcircuitat - intrebarile erau formulate instinctiv in mintea celui care rezolva problema, dar se enuntau doar raspunsurile. Daca stie sa formuleze intrebari si sa gaseasca raspunsuri la intrebarile formulate, copilul poate invata orice, iar adultul de mai tarziu poate rezolva cam orice problema.

3. sa duca un proiect de la inceput pana la sfarsit
    Expresia lui Leo Babauta este tackling projects, dar eu n-am gasit o expresie adecvata in romana care sa exprime "abordarea unui proiect". In copilarie pregateam impreuna cu bunica, si apoi cu mama, cozonacii pentru Craciun si pasca pentru Paste. Erau momente pretioase. Am invatat sa am in minte pasii procesului, sa verific ca am lucrurile necesare, sa planific pasii urmatori, sa ma incadrez in timp. Tot ce ai nevoie ca sa termini un proiect si sa fie un succes.
    Orice activitate desfasurati impreuna cu copiii vostrii ar trebui sa ii invete sa imparta activitatea pe pasi/etape, sa ii invete sa evalueze ce au nevoie pentru activitatea respectiva, sa ii invete sa se incadreze intr-un timp rezonabil, sa-i invete sa duca un proiect la bun sfarsit.

4. sa descopere ce ii pasioneaza
    Cum scopul este sa asigur un viitor implinit pentru copiii mei, punctul acesta mi se pare evident. Sa-i incurajam, deci, sa incerce cat mai multe activitati si sa le cultive pe cele care ii fac sa se bucure si sa se simta mandri.


5. sa fie independenti
    Independenta este privita ca o arma cu doua taisuri. Copilul independent va fi un copil (si apoi un adult) mai putin supus, mai putin docil, mai putin ascultator. Ceea ce, daca trecem peste bagajul nostru emotional, este exact ceea ce ne dorim.
    Independenta vine la pachet cu responsabilitatea, si trebuie invatate. Pas cu pas, in lucruri adecvate cu varsta lui, copilul trebuie lasat sa se descurce singur, trebuie laudat atunci cand reuseste si incurajat sa gaseasca o solutie atunci cand are un esec.
    Lucrurile sunt relativ usoare pentru noi parintii la varste mici (ii incurajam sa mearga singuri, sa urce scari singuri, sa manance singuri, sa doarma singuri, etc) si ne vine din ce in ce mai greu sa cedam controlul si sa avem incredere la varste mai mari (sa isi faca temele singuri, sa plece in excursii si tabere fara noi, sa iasa in oras, samd). 

6. sa fie fericiti prin propriile puteri
    Obisnuiam sa cred ca punctul anterior, independenta, este suficient. Dar sa invete sa se distreze singuri e un mare castig de ambele parti: copilul isi dezvolta propria imaginatie, descopera ce ii place, capata incredere in propriile alegeri, iar parintele castiga putin timp pentru sine. Un copil care stie sa se joace singur (fara validarea continua a unui adult)  va sti, la varsta maturitatii, sa nu depinda de parerile altora, sa se autovalideze.

7. sa arate compasiune
    Compasiunea este elementara pentru latura sociala a vietii si nimeni nu se simte implinit de unul singur.

8. sa manifeste toleranta
    Despre toleranta nu se vorbeste foarte mult la noi in tara, desi in ultima vreme au mai aparut semnale. Iar atunci cand se vorbeste, se vorbeste strict despre minoritati nationale. Toleranta se refera, dupa parerera mea, la a accepta ca exista pareri diferite de ale mele, metode diferite de ale mele, persoane diferite de mine; a accepta ceva ce nu imi este mie familiar (a accepta, nu neaparat a fi de acord) si se invata prin practica.

  9. sa se acomodeze la schimbari
    In zilele noastre capacitatea de acomodare la nou face diferenta dintre succes si esec. Rapiditatea cu care se schimba bunurile consumate, uneltele cu care se lucreaza, locurile de munca disponibile, pana si clima, fac din aceasta abilitate una esentiala pentru succes. 
    Sa-i invatam sa nu le fie frica de schimbari (nici macar de cele majore), sa nu le fie frica sa invete ceva nou, sa fie flexibili.

joi, martie 01, 2012

Martisor

   sursa           
  
    Intre atatea sarbatori "importate" (Ziua Indragostitilor, Halloween, Thanksgiving), 1 Martie supravietuieste ca o frumoasa traditie romaneasca.
    Acolo unde am crescut eu, fetele dau martisoare de 1 Martie baietilor si isi leaga in jurul mainii o ata alb-rosie. Imi place traditia asta si cred ca o voi invata si pe Ana despre ea cand va mai creste. Aici, la Bucuresti, de cate ori am incercat sa ofer domnilor martisoare de 1 Martie am primit priviri ciudate, asa ca am renuntat de cativa ani sa mai incerc.
    Pretuiesc de asemenea si sarbatoarea de 8 Martie ca Ziua Mamei sau Ziua Femeii deopotriva, desi multa lume considera ca ar trebui desfiintata pe motiv ca "este o sarbatoare comunista".
    Pentru mine zilele de 1 si 8 Martie au o imensa incarcatura emotionala. Cand eram mica inventam felicitari din orice si ii cantam mamei "De ziua ta mamico/ In dar ti-am adus inima'. Acum de cate ori imi canta Alex asa imi dau lacrimile spre marele lui amuzament (desi cred ca este incantat sa stie ca are o asemenea putere asupra mea).
    Imi plac activitatile pe care le putem face impreuna cu copiii nostrii cu aceste ocazii. Imi place emotia din ochii lui Alex cand imi spune ca imi pregateste o surpriza pentru 1 sau 8 Martie. Imi place prea plinul din sufletul lui si felul in care incearca din rasputeri sa nu-mi spuna despre ce este vorba "ca sa fie o surpriza, mami". Imi place cum comploteaza impreuna cu dragul meu sot sa-mi faca surprize, si cum ma tachineaza amandoi in zilele si momentele de dinainte de surpriza.
    Imi place casa plina de flori de primavara, fragile si atat de parfumate. Imi place combinatia de alb cu rosu. Si imi place sa fiu rasfatata.
    O primavara fericita!
    

marţi, februarie 28, 2012

Suflet mare


joi, februarie 23, 2012

trei ani, o viata

Multumesc pentru:
 1. bratele calde in care adorm in fiecare noapte
 2. zambetul de dimineata
 3. lucrurile pe care le-am invatat impreuna
 4. sentimentul de apartenenta
 5. grija pe care mi-o porti
 6. incapatanarea cu care ne aperi
 7. felul in care conduci
 8. rabdarea cu care ii inveti pe copii diverse abilitati
 9. lumina jucausa din privire
toate lucrurile care ne fac sa fim noi.

sâmbătă, februarie 18, 2012

Ana la un an

    We've come a long way.
    Pe 10 februarie 2011 aratam asa:

      Eram emotionata si nu indrazneam (dupa experienta din 2009) sa sper ca la sfarsitul zilei voi avea langa mine un copil frumos si sanatos. De fapt, pe intreaga perioada a sarcinii am avut rare momente de bucurie neumbrita. Imi amintesc nenumarate momente de duiosie si de dragoste nestavilita, dar foarte putine de bucurie entuziasta. Nu se facea sa ma schimb asa brusc.
    La spital am avut parte doar de oameni minunati si atenti, poate si pentru ca, prin voia lui Dumnezeu, am fost singura gravida care a nascut natural in acea zi. Dr-lui Ion Ionut i-am multumit din suflet pentru rabdare si blandete. Moasei Marina i-am multumit pentru zambetele pe care reusea sa le deseneze pe fata mea in cele mai ciudate momente.
    Sectia de neonatologie de la Giulesti avea (si probabil mai are) si paturi pentru terapie intensiva nou-nascuti, separate de cele ale normoponderalilor printr-un geam de sticla. Fiecare piuit al fiecarui monitor de la terapie intensiva era pentru mine un nou motiv de spaima. Imi repriveam ghemotocul incruntat, infasurat in scutece care se incapatana sa fie bine (asa cum se incapatanase si timp de 9 luni pana atunci) si tot nu puteam sa ma bucur. Prima bucurie curata si neumbrita de nimic am simtit-o in clipa in care dr. neonatolog mi-a spus "Maine dimineata plecati acasa". M-am simiti de parca as fi castigat la loto.

    Ana a continuat cu incapatanarea specifica. S-a incapatanat sa fie alaptata (a refuzat cu indarjire biberoanele pana in jurul varstei de 6 luni si suzetele pana in prezent). S-a incapatanat sa manance cu pofta. S-a incapatanat sa isi suga degetul la culcare. S-a incapatanat sa creasca, sa zambeasca din tot sufletul, sa rada molipsitor, sa stapaneasca abilitate dupa abilitate si sa ne cucereasca pe toti.

---
 de pe tava Ana a ales un parfum, cheile masinii si un set de masuri pentru gatit.

vineri, februarie 17, 2012

Obsesia zilei de azi (XXI)

Asta fredonez eu dimineata cand afara este inca intuneric si copiii inca dorm

Pa' Bailar - Bajofondo